În România, același produs — același metru cub din același beton, același metru pătrat din aceeași clădire, același kilometru din același drum — poate costa de două, cinci, șapte ori mai mult într-un județ decât în altul.
Nu din cauza calității. Nu din cauza distanței. Pur și simplu… așa.
Iar partea care ar trebui să te înfurie e alta: până acum, nimeni nu putea dovedi că e prea mult. Pentru că nu exista o riglă.
De ce a supraviețuit haosul
Poți spune că un preț e „prea mare” doar dacă ai cu ce să-l compari.
România n-a avut niciodată o referință comună de cost — un etalon public, normat, pentru cât ar trebui să coste o lucrare. Fiecare estimare era o insulă. Iar într-o lume fără riglă, niciun număr nu e vreodată „prea mare”. Supraevaluarea nu se prinde, fiindcă nu ai cu ce.
Absența etalonului n-a fost o scăpare. A fost un adăpost.
Pe cine a adăpostit
Pune întrebarea incomodă: cui îi convine o lume în care aceeași lucrare nu are un preț de referință?
Nu contribuabilului. Nu firmei oneste, care ofertează costul real și pierde în fața celei care l-a umflat. Lipsa unui etalon îi protejează exact pe cei care cotează sus și mizează pe faptul că nimeni nu va putea spune „e prea mult”.
O riglă lipsă nu e niciodată neutră. Favorizează mereu pe cel măsurat.
Ce face, discret, CATUC
Iar acum, într-un articol pe care aproape nimeni nu l-a citit — 418 — CATUC începe să construiască rigla.
Creează o bază națională de indici de referință, normați pe categorii de lucrări ȘI pe poziție geografică, relief, tip de teren, din date reale, gestionată printr-o aplicație a ministerului care generează automat costul estimat pe metru pătrat pentru fiecare funcțiune și categorie de lucrări.
Pe românește: un etalon public pentru cât ar trebui să coste lucrurile — ajustat după unde construiești. Rigla pe care România n-a avut-o niciodată.
Numele pe care CATUC nu-l rostește: ICMS
Și aici e direcția spre care arată.
Există un standard internațional construit exact pentru asta: să facă costurile de construcție comparabile între proiecte, regiuni și țări — ca lucrul asemănător să fie comparat cu lucrul asemănător, iar cauzele diferențelor de cost să iasă la lumină. Se numește ICMS 3— International Cost Management Standard — susținut de Banca Mondială, de FMI și de zeci de organizații profesionale, de la lansarea lui la Fondul Monetar Internațional.
CATUC nu spune niciodată „ICMS”. Dar articolul 418 îi pune prima cărămidă. România pășește, tăcut, într-o lume în care costurile pot fi, în sfârșit, comparate.
De ce o riglă îngrozește o piață care n-a avut una
Un etalon schimbă totul — și nu toată lumea îl vrea.
În clipa în care există o referință publică pentru cât costă o lucrare, prețul de șapte ori trebuie să se explice. Estimarea umflată dă peste un număr de care nu se mai poate ascunde. Întrebarea comodă „cât vrei să ceri?” devine cea incomodă „de ce e a ta triplă față de referință?“.
O riglă nu doar măsoară. Acuză. Iar mare parte din piață a stat decenii confortabil tocmai pentru că nimic nu o putea acuza.
O jumătate de respirație, pentru corectitudine
Corect — un indice de referință nu e un preț fix, iar costurile reale variază legitim: teren, acces, anvergură, moment. Tocmai de aceea articolul 418 ține cont de geografie și de condiții.
Ideea nu e că orice diferență e furt. Ideea e că, până acum, nu puteam deosebi diferența legitimă de cea de neapărat. CATUC construiește reperul. Restul ține de dacă îl vom folosi.
Întrebarea pe care o las deschisă
Așa că, data viitoare când o lucrare costă de câteva ori mai mult decât aceeași lucrare de peste deal, întreabă-te: e terenul — sau e faptul că, până acum, nimeni nu i-a putut pune o riglă?
Concluzie
Zeci de ani, construcțiile românești au trăit într-o ceață comodă: nicio referință comună, niciun fel de a spune „prea mult”, fiecare preț cu adevărul lui.
Articolul 418 din CATUC e o lampă aprinsă în ceața aceea. Nu rostește „ICMS”. Nu strigă. Construiește doar, tăcut, singurul lucru de care o piață supraevaluată se teme: o riglă.
Iar riglele, odată ce există, sunt foarte greu de dat înapoi.
Întrebarea nu mai e dacă costurile pot fi comparate. Este cine a mizat, până acum, pe faptul că nu puteau.
Material RCGF, raportat la CATUC (art. 418 – indici de referință privind costul construcțiilor, normați pe categorii de lucrări și pe poziție geografică, generați printr-o aplicație a ministerului). CATUC nu utilizează termenul ICMS (International Construction Measurement Standards); articolul 418 reprezintă însă fundația națională de benchmarking de cost pe care standardul ICMS este construit. Diferențele de cost menționate reflectă un fenomen semnalat în practică, nu o statistică oficială; un indice de referință nu constituie preț fix, iar variațiile legitime de cost sunt recunoscute de Cod.
Curs: Management de Proiect în Construcții conform CATUC · Expert Legislația CATUC.