O primărie tocmai a semnat contractul pentru o grădiniță. Antreprenorul e mobilizat, dirigintele e numit, ordinul de începere e pregătit. Mai lipsește un singur document, pe care noul Cod al construcțiilor îl cere „obligatoriu la începerea lucrărilor”: polița de asigurare pe 10 ani.
A antreprenorului, desigur. Dar și a dezvoltatorului.
Iar dezvoltatorul, într-un proiect public, este chiar primăria.
Contabilul caută în devizul general capitolul din care să plătească polița. Nu îl găsește. Juristul caută procedura de achiziție pentru ea. Nu e în programul anual. Primarul întreabă cât costă. Nimeni nu știe.
Bine ați venit în art. 556 din CATUC.
Ce spune, de fapt, codul
Art. 556 din Legea nr. 169/2026 are opt alineate despre asigurări. Patru dintre ele schimbă economia oricărei licitații de lucrări:
Antreprenorii încheie o asigurare pentru lucrările de construcții-montaj (alin. (4)).
Cine construiește pentru altcineva încheie o asigurare de răspundere civilă pentru viciile care apar în 10 ani de la recepție (alin. (5)).
Dezvoltatorii și executanții încheie o asigurare de răspundere civilă pentru 10 ani, care garantează repararea daunelor apărute după recepție (alin. (7)).
Asigurările executanților și ale dezvoltatorilor „trebuie obligatoriu prezentate la începerea lucrărilor” (alin. (8)).
Ideea e sănătoasă și nu e nouă în Europa. În Franța, asigurarea decenală a constructorului e obligatorie de peste patru decenii. Cine cumpără o casă sau primește o școală știe că, dacă structura cedează în zece ani, plătește un asigurător, nu un tribunal după cinci ani de proces.
Doar că în Franța sistemul are reguli detaliate, tarife și o piață construită în timp. În CATUC are patru alineate. Nicio sumă minimă asigurată — doar „un nivel care să acopere riscurile asociate”. Niciun termen de tranziție. Nicio regulă pentru lucrările publice.
Și tocmai aici începe comedia.
Autoritatea care se asigură pe sine
CATUC nu face nicio diferență între dezvoltatorul privat și cel public. Iar într-un proiect finanțat din bani publici, dezvoltatorul este, de regulă, chiar autoritatea: primăria, consiliul județean, ministerul.
Așadar, primăria trebuie să se asigure, pe 10 ani, pentru daunele care pot apărea la propria grădiniță. După recepție. Plătind din bugetul local o primă de asigurare pentru un risc pe care contractul de lucrări l-a transferat deja executantului. În Franța, de unde vine ideea, polița beneficiarului are un rol precis: prefinanțează reparația, iar asigurătorul își recuperează banii de la asigurătorul constructorului. CATUC a preluat obligația, dar nu și mecanismul. Iar pentru orice manager public, Standardul 8 din Ordinul SGG nr. 600/2018 spune clar că un risc deja transferat nu se mai transferă o dată, pe bani publici, fără o evaluare care să justifice cheltuiala.
La asta se adaugă trei întrebări la care codul nu răspunde
Din ce bani? Codul nu spune pe ce capitol al devizului general se înscrie polița beneficiarului. Iar indicatorii tehnico-economici aprobați înainte de 25 august, foarte probabil, nu o conțin deloc.
Prin ce procedură? O poliță de asigurare pentru o lucrare mare e un serviciu care trebuie achiziționat, cu tot ce presupune: referat de necesitate, program anual, procedură, termene. În timp ce ordinul de începere așteaptă.
Cine verifică? Codul spune că polițele se prezintă obligatoriu la începerea lucrărilor. Nu spune cui și nici ce se întâmplă dacă nu sunt prezentate.
Primăria are, măcar, bugetul public în spate. Antreprenorul are doar oferta. Iar oferta lui se joacă pe alt teren.
Oferta cinstită pierde licitația
Să ne punem în locul unui antreprenor care pregătește o ofertă pentru aceeași grădiniță. Din 25 august, prețul lui trebuie să includă asigurarea lucrărilor pe durata execuției și o asigurare de răspundere civilă pe 10 ani după recepție.
Cât costă a doua? Nu știe. Pentru că nu știe nimeni suma asigurată minimă, nu există un tarif de referință și nu e clar câți asigurători români oferă azi un produs standard de acest tip pentru lucrări publice.
Are două variante.
Varianta cinstită: cere o cotație, include costul real în preț și depune o ofertă mai scumpă.
Varianta optimistă: mizează că „se rezolvă cumva” (sa vedem ce-o mai fi !), lasă asigurarea în afara prețului sau pune o sumă simbolică și depune o ofertă mai ieftină.
Dacă licitația se câștigă pe preț — cum se întâmplă frecvent la lucrări — varianta optimistă câștigă. Codul a creat o obligație care penalizează exact firma care o respectă.
Iar după semnarea contractului, antreprenorul optimist are două opțiuni: cumpără o poliță minimală, care bifează obligația fără să protejeze pe nimeni, sau cere suplimentarea prețului. Prima variantă lasă grădinița neprotejată. A doua o încurcă pe primărie în regulile de modificare a contractelor.
Și, ca într-o păpușă rusească, sub această problemă se mai ascund două.
Trei garanții pentru același viciu
Să zicem că, la cinci ani după recepție, apare o fisură serioasă în structura grădiniței. Cine plătește?
Garanția din contract. CATUC fixează perioade minime de garanție: 5 ani pentru construcțiile din clasele de consecințe CC3 și CC4, 3 ani pentru CC2, un an pentru CC1 (art. 531). O grădiniță poate fi, după caz, în CC2 sau CC3 — deci garanția poate să fi expirat deja.
Garanția de bună execuție. Reținută de autoritate conform legislației achizițiilor publice, eliberată de regulă după perioada de garanție. Probabil deja restituită.
Polița decenală. Acoperă 10 ani. Dar a cărui poliță? A executantului, prin alin. (5) sau (7)? A dezvoltatorului, adică a primăriei, prin alin. (7)? Sau ambele, iar cei doi asigurători se vor judeca între ei înainte să plătească cineva?
Iar deasupra tuturor, răspunderea legală a executantului și a proiectantului pentru viciile ascunse, tot pe 10 ani (art. 424 și 451). Patru mecanisme, niciun articol care să spună în ce ordine intră în joc.
Și rămâne întrebarea de fond: există piața? Pentru ca obligația să funcționeze, asigurătorii români trebuie să ofere polițe decenale pentru lucrări publice de milioane de euro, la prețuri pe care bugetele le pot suporta. Nu am găsit, la data scrierii, o ofertă standard publică de acest tip. Poate există în negocieri directe. Dar un cod nu ar trebui să impună obligatoriu, de pe o zi pe alta, un produs despre care nu știm dacă poate fi cumpărat.
Până când legiuitorul va face ordine, fiecare actor are câteva lucruri de făcut chiar de luni.
Ce poți face de luni
Dacă ești autoritate contractantă
Scrie în documentația de atribuire, explicit, ce asigurări cere art. 556 de la ofertant, cu ce sumă minimă asigurată și pe ce durată. Dacă legea nu fixează pragul, fixează-l tu, ca toate ofertele să fie comparabile.
Cere ca asigurarea să fie evidențiată separat în propunerea financiară. O ofertă cu zero lei pe acel rând e un semnal, nu un avantaj.
Planifică acum polița proprie de dezvoltator: capitol în deviz, poziție în programul anual al achizițiilor, calendar compatibil cu ordinul de începere.
Dacă ești antreprenor
Cere cotații înainte de ofertă, nu după atribuire. Dacă nu poți obține una, pune întrebarea în clarificări — răspunsul autorității devine parte din documentație.
Verifică dacă polița decenală a firmei acoperă lucrarea concretă sau doar activitatea în general.
Dacă ești legiuitor — sau îl cunoști pe unul: o sumă minimă asigurată, o regulă separată pentru dezvoltatorul public, o ordine clară între garanție, reținere și asigurare și un termen de tranziție până se formează piața. Patru alineate. Exact câte are acum art. 556 despre acest subiect.
Asigurarea decenală e una dintre cele mai bune idei din noul cod. A fost scrisă însă pentru o piață care încă nu există, pentru un dezvoltator privat care în lucrările publice e statul însuși și pentru licitații în care cel mai ieftin nu-și permite să fie și cel mai cinstit.
Zece ani de protecție în lege. Zero lei în deviz. Diferența o va plăti, ca de obicei, cineva care nu a semnat nimic: copiii din grădinița cu fisura.
Ați cerut deja o cotație pentru o poliță decenală pe o lucrare publică? Ce v-a răspuns asigurătorul?
Material RCGF dedicat asigurărilor obligatorii din noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026, M. Of. nr. 661/10.08.2026). Ești într-o primărie, la un antreprenor sau la un asigurător și știi cum se rezolvă în practică polița decenală? Scrie-ne — exact pentru asta există un forum de guvernanță.
Curs: Expert Legislația CATUC.