O primărie vrea să construiască o școală. Din 25 august, noul Cod al construcțiilor îi cere să înceapă cu stadiul 0: un manager de proiect, o temă strategică, un plan de management. În tema strategică se scrie cum vor fi atribuite contractele. În planul de management, cum vor fi gestionate achizițiile. În graficul general, când vor avea loc.
Doar că primăria are deja un compartiment de achiziții. Care, conform Legii nr. 98/2016 și normelor ei, face și el o strategie de contractare, un program anual al achizițiilor și un calendar de proceduri.
Aceeași școală. Aceleași contracte. Două planuri, scrise de oameni diferiți, în limbaje diferite, după legi care nu se cunosc între ele.
Nu e o exagerare de stil. E o constatare de text: Codul construcțiilor a planificat licitația, dar a uitat să anunțe legea achizițiilor.
Trei documente de achiziții pe care legea achizițiilor nu le cunoaște
Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026) are 584 de articole. Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice apare o singură dată, la art. 39, pentru contractarea unui plan urbanistic metropolitan. HG nr. 1/2018, cu condițiile contractuale pentru lucrări publice, nu apare deloc. FIDIC, nici atât.
Și totuși, codul vorbește mult despre achiziții. Doar că le dă alte nume.
Tema strategică, la stadiul 0, trebuie să conțină „formele de atribuire a contractelor de achiziție” (art. 485–486). Asta înainte de studiul de fezabilitate, înainte de orice estimare serioasă a costului.
Planul de management al proiectului include, printre cele zece componente, „managementul achizițiilor” (art. 541). Nici un alt articol din cod nu spune ce conține.
Graficul general poate include un „grafic al achizițiilor”, iar structura lui „diferă în funcție de tipul de achiziție ales de dezvoltator” (art. 548). Codul nu definește ce este un „tip de achiziție”.
Două documente obligatorii, unul opțional, toate trei fără nicio legătură cu procedurile pe care, în realitate, le va derula primăria. Iar problema nu e doar că lipsesc trimiterile. E că cele două legi numesc diferit aceleași lucruri.
Aceeași decizie, două vocabulare
Pune cele două legi una lângă alta și ai senzația unui dicționar bilingv fără traducere.
CATUC vorbește despre o „strategie de achiziții”, sintetizată în tema strategică, pe care dezvoltatorul o aplică la stadiul 1 (art. 423). Normele Legii nr. 98/2016 (HG nr. 395/2016, art. 9) cer o „strategie de contractare”, aprobată de conducerea autorității contractante, care stabilește procedura, tipul de contract, plățile, riscurile și penalitățile. Sunt același document? Codul nu spune.
CATUC vorbește despre un „grafic al achizițiilor”. Legea achizițiilor cere un program anual al achizițiilor publice (HG nr. 395/2016, art. 12), cu procedura aleasă și datele estimate de inițiere și atribuire. Dacă cele două calendare diferă, care e cel bun? Codul nu spune.
CATUC vorbește despre „tipul de achiziție”. Legea achizițiilor cunoaște proceduri de atribuire și tipuri de contract, dar nu și „tipuri de achiziție”. Ce a vrut să spună legiuitorul? Codul nu spune.
Și, poate cel mai delicat: CATUC îl face pe dezvoltator „responsabil de realizarea achizițiilor” (art. 423). Legea achizițiilor gândește în termeni de autoritate contractantă. Iar codul permite ca dezvoltatorul să fie o persoană de drept privat, căreia beneficiarul public îi transferă responsabilități prin contract (art. 420 și 422). Cine semnează atunci anunțul de participare? Ghiciți ce spune codul.
Patru întrebări, un singur răspuns. Iar acolo unde legea tace, între două documente care se contrazic, cineva tot va trebui să aleagă.
Cine verifică dacă cele două planuri spun același lucru?
Nimeni. Și nu din rea-credință, ci din construcție.
Documentele de achiziții sunt verificate de auditori, de Curtea de Conturi, de autoritățile de management când e vorba de bani europeni. Ei citesc strategia de contractare, nu tema strategică. Documentele cerute de CATUC intră în dosarul proiectului și, eventual, în atenția I.S.C. Ei citesc tema strategică, nu strategia de contractare. Fiecare verifică propriul document, după propria lege.
Rezultatul previzibil: tema strategică spune „proiectare și execuție”, strategia de contractare spune „doar execuție, pe proiect tehnic”, iar ambele sunt aprobate, semnate și arhivate. Până la primul litigiu, când un avocat descoperă că autoritatea a aprobat oficial două variante diferite ale aceleiași decizii.
Iar golul continuă și după semnarea contractului. CATUC spune că graficul de execuție al antreprenorului devine parte din contract (art. 549). Contractele de lucrări publice sunt însă construite, de cele mai multe ori, pe condițiile din HG nr. 1/2018, inspirate din FIDIC, care au propriul regim pentru programul de execuție, revizuiri și întârzieri. Codul nu spune care regim prevalează. Pentru că nu știe că HG nr. 1/2018 există.
Și dacă vă întrebați cât va dura această dezordine, răspunsul vine, ironic, de la Bruxelles.
Între timp, Bruxelles schimbă regulile
În septembrie 2026, la câteva săptămâni după intrarea în vigoare a CATUC, Comisia Europeană a propus un Regulament european privind achizițiile publice (Public Procurement Act). Nu o directivă, ci un regulament: se aplică direct, fără transpunere, și ar înlocui cele trei directive din 2014 pe care se sprijină azi Legea nr. 98/2016.
Cu alte cuvinte, legea pe care CATUC a ignorat-o ar urma, la rândul ei, să fie înlocuită în mare parte. Codul nu a construit o punte spre Legea nr. 98/2016. Acum va trebui să construiască una spre un text european care încă se negociază.
Ironia merge mai departe. Direcția propunerii europene este exact cea pe care CATUC o anunță în teorie: planificare serioasă înainte de licitație, calitate înaintea prețului, cost pe ciclul de viață, documente digitale refolosite. CATUC are ideile. Nu are însă conexiunea cu procedura prin care ideile devin contracte.
Textul final va mai trece prin Parlamentul European și prin Consiliu, iar data aplicării nu e cunoscută. Dar direcția e clară, iar cine lucrează azi cu două planuri paralele nu trebuie să aștepte Bruxelles-ul ca să le pună de acord.
Ce poți face până atunci
Scrie tema strategică cu achizitorul la masă. Managerul de proiect și compartimentul de achiziții trebuie să semneze sau măcar să avizeze ambele documente. Altfel, primul care observă diferența va fi auditorul.
Leagă documentele prin trimiteri explicite. Strategia de contractare să citeze tema strategică, iar planul de management să citeze strategia de contractare, cu număr și dată. Unde legea nu a făcut puntea, o face documentul.
Fă un dicționar de o pagină. „Strategie de achiziții” înseamnă strategia de contractare; „graficul achizițiilor” se aliniază cu programul anual; „tipul de achiziție” înseamnă procedura plus tipul de contract. Anexat la tema strategică, îți scutește un litigiu.
Dacă dezvoltatorul e privat, scrie în contract cine e autoritatea contractantă. Cine aprobă documentația de atribuire, cine semnează anunțul, cine răspunde la contestații.
În contractele pe HG nr. 1/2018, prevede în condițiile speciale că graficul de execuție cerut de CATUC este același cu programul de execuție din contract. Un singur grafic, un singur regim de revizuire.
Codul a învățat să planifice ca un manager de proiect. Nu a învățat încă să semneze ca o autoritate contractantă. Până atunci, traducătorul dintre cele două legi ești tu.
Câte proiecte publice au deja două planuri de achiziții pentru aceeași lucrare? Și pe care dintre ele l-a citit auditorul?
Material RCGF dedicat abordarilor privind achizitiile publice în noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026, M. Of. nr. 661/10.08.2026). Ești autoritate contractanta sau ofertant și ai trecut printr-o astfel de situație? Scrie-ne cum ai aflat — exact pentru asta există un forum de guvernanță.
Cursuri: Management de Proiect în Construcții conform CATUC · Expert Legislația CATUC.