Pot citi Codul. Pot enumera ce trebuie să fac. A ști CE e partea ușoară - legea mi-o dă. Dar există o întrebare mai grea, pe care legea nu o atinge: știu CUM?
Pot citi CATUC. Pot enumera, punct cu punct, ce trebuie să fac de acum ca manager de proiect.
A ști CE trebuie făcut este partea ușoară. Legea mi-o dă, scrisă, clară.
Dar există o întrebare mult mai grea, pe care Codul nu o atinge: știu CUM?
Legea îmi dă tot CE-ul
CATUC e generos cu CE-ul.
Îmi spune să întocmesc un plan de management (art. 541), pe zece domenii. Să construiesc și să țin la zi un grafic general (art. 548). Să coordonez, să planific resursele, să răspund pentru tot (art. 461).
Obligațiile sunt scrise, limpezi, complete. CE-ul e rezolvat. Îl pot recita.
Legea nu-mi dă CUM-ul
Dar între „trebuie să întocmesc un plan de management” și „știu să întocmesc unul care ține” se cască un gol pe care legea nu-l poate umple.
CATUC îmi spune să gestionez riscurile - nu mă învață să construiesc un registru de riscuri care prinde ce contează. Îmi spune să țin un grafic pe tot ciclul de viață - nu mă învață să-l fac să dirijeze, în loc să decoreze. Îmi spune să răspund - nu mă învață competența din care se naște un răspuns pe care îl poți susține.
Legea scrie sarcina. Nu scrie și priceperea.
De ce e periculos golul acesta: pentru că se ascunde
Iar golul dintre CE și CUM e perfid, fiindcă se ascunde bine.
Pot să cred sincer că știu cum - până când un proiect real mă testează. „Coordonez proiecte” sună a competență. Dar a coordona din instinct și a construi un plan de management care rezistă pe zece domenii și la un audit nu sunt aceeași pricepere.
Golul dintre CE și CUM nu se vede pe un CV. Se vede pe un proiect. Și, de obicei, se vede prea târziu.
De unde vine CUM-ul
CUM-ul nu e în Cod. Este în standardele din spatele lui - în disciplina managementului de proiect ca profesie, construită de decenii la nivel internațional, în ghidurile și metodologiile pe care CATUC, în sfârșit, le cere.
Pentru că CATUC nu a inventat meseria. A adus în legea română o profesie care exista demult. Cere CUM-ul. Dar nu-l predă.
Priceperea rămâne a mea de construit - deliberat, nu prin osmoză, nu printr-un an în plus din aceleași obiceiuri.
Poziția onestă
Așa că poziția onestă nu este „știu CATUC”.
Este: „știu ce-mi cere CATUC - și îmi construiesc CUM-ul.”
Cei care confundă citirea legii cu stăpânirea rolului vor fi primii surprinși. Cei care tratează CE-ul ca pe începutul învățării, nu ca pe capătul ei, vor fi cei care chiar pot face meseria.
Concluzie: sarcina mi-a dat-o legea. Priceperea, o câștig eu.
CATUC mi-a spus ce trebuie să fac. Clar, complet, în lege.
Jumătatea grea - știu CUM? - mi-a lăsat-o mie. Iar jumătatea aceea nu se rezolvă prin citit. Se rezolvă prin învățat.
Legea mi-a dat sarcina.
Priceperea, încă trebuie s-o câștig.
Material Europroiect Estate Academy, în contextul rolului de manager de proiect definit prin CATUC (art. 461, 541, 548). Despre distanța dintre a cunoaște obligațiile din Cod și a avea competența de a le duce la capăt.