Cartea tehnică a construcției. Zeci de ani, cel mai ignorat document din construcțiile românești.
Un biblioraft asamblat în grabă la final, îndosariat într-un subsol, adesea incomplet, uneori pierdut, aproape niciodată deschis. O formalitate.
CATUC tocmai a transformat formalitatea aceea prăfuită în ceva cu dinți: un dosar digital permanent, conectat la cartea funciară, care însoțește clădirea toată viața ei și înregistrează pe toți cei care au atins-o.
Un dosar care nu uită nimic. Și, pentru prima dată, unul care te ține minte pe tine.
Ce era
O știa toată lumea și aproape nimeni nu o respecta.
Asamblată în pripă la recepție, ca să bifezi o cerință. Pe hârtie, incompletă, ușor de pierdut, și mai ușor de ignorat. Când aveai nevoie de ea — un defect, o vânzare, o intervenție — rareori era acolo, rareori completă, rareori utilă.
Formalitatea era comodă tocmai pentru că nu avea dinți.
Ce o face CATUC
CATUC face cartea tehnică obligatorie, în format electronic, încărcată în Registrul Național al Construcțiilor — și conectată permanent cu cadastrul și cartea funciară, accesibilă părților interesate și împuternicite oricând, pe toată durata de existență a construcției (art. 529).
Biblioraftul din subsol devine un dosar digital viu, legat de cartea funciară, care nu se mai închide.
Ce e înăuntru
Și cuprinde tot. Proiectarea, execuția, recepția, exploatarea, întreținerea, intervențiile în timp, postutilizarea — întregul ciclu de viață (art. 530).
Documentația de proiectare actualizată, documentația de execuție, procesele-verbale de recepție, rapoartele de urmărire a comportării.
Ceea ce înseamnă că înregistrează nu doar ce este clădirea, ci cine a făcut-o ceea ce este. Documentele proiectantului. Documentele executantului, coordonate de diriginte. Fiecare intervenție. Nume, lipite de o clădire, permanent.
Registrul din spate
Iar dosarul nu stă singur.
Registrul Național al Construcțiilor colectează, stochează, monitorizează și analizează datele despre starea și performanța fiecărei construcții din țară, pentru a informa autoritățile în funcțiile lor de monitorizare, control și reglementare (art. 415).
Dosarul clădirii tale alimentează un sistem național care supraveghează fondul construit. Statul are, de acum, o memorie a fiecărei construcții — și a fiecărui nume din dosarul ei.
De ce schimbă asta răspunderea
Așa că fișa tehnică încetează să fie o formalitate pe care o îndosariezi și o uiți. Devine înregistrarea permanentă, conectată și consultabilă a cine ce a făcut. Și supraviețuiește proiectului, garanției, chiar și celor zece ani.
Când apare un defect în anul opt, dosarul e acolo, complet, digital, numind cine a proiectat și cine a executat. Când clădirea se vinde, cumpărătorul îl deschide. Când autoritatea monitorizează, îl citește.
Documentul care putea fi „netezit” a devenit proba care nu se mai poate șterge.
Cine îl duce, de acum
Dezvoltatorul îl întocmește. Dirigintele îi coordonează actualizarea pe durata execuției. Și apoi — esențial — proprietarul are obligația să-l păstreze și să-l completeze la zi, pe toată viața clădirii (art. 530); la asociațiile de proprietari, administratorul.
Deci răspunderea pentru memorie nu se termină la recepție. Curge cât timp stă clădirea în picioare.
Taie în ambele sensuri
Și asta lucrează în două direcții.
Pentru profesionistul onest, e o dovadă permanentă a unei lucrări bune — cea mai bună referință pe care o vei avea, legată de o clădire reală, consultabilă oricând.
Pentru cel neglijent, e un dosar care îl numește și nu uită niciodată. Iar pentru proprietar, e o obligație nouă, pe viață — memoria trebuie ținută, altfel vina devine a lui.
Întrebarea pe care o las deschisă
Așa că întreabă-te, despre clădirile pe care le-ai atins: ce spune dosarul lor despre tine?
Pentru că, de acum, dosarul acela e digital, conectat, permanent și deschis celor care contează. Munca ta are acum o memorie. Singura întrebare e dacă te avantajează.
Concluzie
Cartea tehnică era cel mai ignorat document din construcții — o formalitate pe care o îndosariai și o uitai.
CATUC a făcut din ea documentul care te îndosariază pe tine, și nu uită niciodată. O clădire are acum o memorie digitală permanentă, legată de cartea funciară, care înregistrează pe toți cei care au făcut-o și pe toți cei care o țin în viață.
În lumea veche, puteai pierde dosarul. În lumea CATUC, dosarul te păstrează pe tine.
Construiește ca și cum te-ar privi. Pentru că, de acum, chiar te privește.
Material RCGF, raportat la CATUC: cartea tehnică a construcției în format electronic, obligatorie, încărcată în Registrul Național al Construcțiilor și conectată cu cadastrul și cartea funciară (art. 529); conținutul pe întregul ciclu de viață și obligația proprietarului/administratorului de a o păstra la zi (art. 530); Registrul Național al Construcțiilor ca sistem informatic de monitorizare a stării și performanței construcțiilor (art. 415). Accesul este organizat pe niveluri, iar accesul publicului se acordă cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal.
Curs: Expert Legislația CATUC.